Viața pe Pământ nu ar exista în absența luminii și probabil că avem motive bune pentru ancestrala teamă de întuneric. În întuneric erau prădătorii, în întuneric era necunoscutul, așa că ritmul vieții era dat de orele de lumină din zi. De fapt, dacă vă gândiți bine, vă dați seama că și acum, în zonele rurale fără electricitate, oamenii în continuare trăiesc în același ritm al Soarelui – se trezesc la răsărit și își încheie activitățile la apus.
Totuși, omul, specie inteligentă, a căutat mereu să-și îmbunătățească traiul și, odată ce a descoperit focul (cel mai probabil din întâmplare), a început să experimenteze beneficiile sale. De fapt, probabil că drumul spre civilizație a început cu el, iar lumina artificială a fost, cu siguranță (și poate uneori la propriu), deschizătoare de drumuri. Oricum, astăzi se știe că peșterile locuite de oamenii primitivi erau luminate de focuri de tabără încă de acum 400.000 de ani.
Firește, torța a fost prima lampă portabilă și a apărut natural odată ce omul și-a dat seama că un smoc de bețe poate întreține focul, deci și lumina, mai mult timp. Însă ce ne-a dus mereu mai departe ca specie a fost setea pentru progres, așa că nu e de mirare că în urmă cu 17.000 de ani deja aveam felinare autentice. În Peșterile Lascaux din Franța s-au găsit sute de ”lămpi” din rocă, scoici sau coarne, scobite și umplute cu grăsimi vegetale sau animale și un fitil. Sumerienii s-ar părea că foloseau felinare de alabastru, iar descoperirile arheologice au scos la iveală unele datând din 2.600 Î.Hr., însă erau atât de tasate în interior, încât cu siguranță erau în uz de mult mai mult timp. La fel, în zona mediteraneană, s-au descoperit făclii făcute de mâna omului, create înainte de anul 2000 Î.Hr.
Felinarele ”animale” au avut și ele momentul lor de glorie. De pildă, licuricii, acolo unde existau, au fost o metodă de iluminare la îndemână. Iar dacă această sursă are farmecul ei aparte chiar și în ziua de astăzi, probabil că nu v-ați gândi la fel la cealaltă metodă populară în urmă cu aproximativ 7.000 de ani – montarea unui fitil pe anumite specii de pești și păsări, natural uleioase.
Însă mult timp sursele artificiale de lumină au fost un privilegiu al celor bogați, iar asta pentru că materiile prime folosite drept combustibili erau fie scumpe (uleiuri), fie mai utile dept hrană propriu-zisă (grăsimi animale). De fapt, lumina a început să-și facă loc mai des în casele oamenilor obișnuiți abia începând cu secolul al XIV-lea, când lumânările au început să fie mai accesibile; altfel, inclusiv acestea au fost un lux timp de aproape un mileniu.
Pașii mai mari am început să îi facem din secolul al XIX-lea, odată cu lămpile cu gaz. Gazul era un combustibil care se putea manipula mult mai sigur și ușor decât orice altceva se folosise în trecut, așa că în 1814 Londra îl folosea deja și pentru iluminat public. Șaizeci de ani mai târziu deja aveam primele filamente electrice folosite cu succes la scară mare, iar de atunci totul e istorie.
Astăzi avem neoane, led-uri, becuri fluorescente, becuri cu halogen, lămpi solare și o mulțime de alte varietăți. Și odată ce avem rezolvate aspectele de bază e normal să trecem la lucruri de finețe, așa că marea provocare a zilelor noastre a devenit găsirea design-ului perfect pentru corpurile de iluminat. Pentru acasă cântărim bine fiecare caracteristică și luăm adesea cu greu decizia finală, iar pentru spațiile comerciale lucrurile sunt cu atât mai complicate. Intensitatea luminii, sursele, stilul, design-ul, culorile – toate trebuie să se potrivească perfect cu ambientul pe care doriți să îl creați. Acordați atenția cuvenită acestei categorii de detalii și nu uitați că 2014 este anul corpurilor de iluminat cu design inovator!
